Până acolo unde eram apa a curs unduită
lăsându-mă să pășesc pe crusta ei de omăt
însă acum se frângea ca o cârjă-mpletită
din secunde pierdute -un nod de apă curată, și-atât.
Un nod de apă înțepenit din perete-n perete
în gura deschisă a albiei dintre-arini,
un nod de apă, imposibil de desfăcut pe-ndelete
căci nu e descântec pentru blestemul ce-a prins rădăcini...
Cum apa-legată se zbătea să iasă, flămândă
din învălmășirea fluidă de reptile subțiri
mâna mea dreaptă a prins a tăia, undă cu undă,
părul încâlcit peste poate al acelei închipuiri...
Dar râul nu s-a mișcat ... doar el, monstrul, știe
leacul pe care-l așteaptă, și scăpare n-ar fi
până ce nu se va prinde o femeie frumoasă și vie
și-n ghemul sălbatic de apă se va încrusta și zidi...
Și-am așteptat....Și-am rămas, dar nu a venit.
Și-n zidul de apă de una singură m-am zidit...
și jelit....
27 martie 2019, (ilustrație „Street”, de Schaár Erzsébet)
însă acum se frângea ca o cârjă-mpletită
din secunde pierdute -un nod de apă curată, și-atât.
Un nod de apă înțepenit din perete-n perete
în gura deschisă a albiei dintre-arini,
un nod de apă, imposibil de desfăcut pe-ndelete
căci nu e descântec pentru blestemul ce-a prins rădăcini...
Cum apa-legată se zbătea să iasă, flămândă
din învălmășirea fluidă de reptile subțiri
mâna mea dreaptă a prins a tăia, undă cu undă,
părul încâlcit peste poate al acelei închipuiri...
Dar râul nu s-a mișcat ... doar el, monstrul, știe
leacul pe care-l așteaptă, și scăpare n-ar fi
până ce nu se va prinde o femeie frumoasă și vie
și-n ghemul sălbatic de apă se va încrusta și zidi...
Și-am așteptat....Și-am rămas, dar nu a venit.
Și-n zidul de apă de una singură m-am zidit...
și jelit....
27 martie 2019, (ilustrație „Street”, de Schaár Erzsébet)
Comentarii