Acolo, Raiul era o apă fără de maluri și-atât...
Și, din oceanul care-mbrăca planeta aceea
cu orizont de-a pururea mohorât
Dumnezeu făcuse Bărbatul, deja...
Îl lăsase să doarmă. Așa, adormit, îl privea.
Căci acum trebuia să facă Femeia.
Domnul atinse pieptul celui legănat de mare
între valuri și cețuri și spini de mătasă,
își plimbă degetele pe coastele lui de sare,
peste fața lui liniștită și frumoasă.
peste genele negre și tremurătoare.
Apoi mâna sa binecuvântată
pătrunse încet în mintea celui care dormea
descoperind sălbăticiunea speriată
ascunsă în visele lui, ca o minune!
Și-atunci construi Femeia dintr-o petală de viorea
și din amintirile Bărbatului despre cealaltă lume.
27 ianuarie 2026
Comentarii