De-acum tu treci, tu treci,
prin poiene cu ierbi împletite și albii seci,
prin pustiuri de cețuri și livezi de bazalt.
De-acum tu pășești pe ape neîncepute
și calci peste abisuri tăcute
călătorind către ținutul înalt-
ținut neumblat, pe care o femeie bătrână
ți l-a desenat, mai demult, în fântână.
De-acum tu ești o aripă fără pasăre, străbătând
concentricele ceruri deodată
învelită în negura cea bogată
a unui gând.
Netulburat și pur...
De-acum tu ești candela de sărbătoare
făcând lumină în jur
pentru toate celelalte singurătăți călătoare...
11 martie 2026
Comentarii