Coama lui albă ningea peste zări...
iar coada alcătuită din inele de mărgean
încrusta insule circulare-n ocean;
în cele șapte guri îi luceau lumânări
și fiara purta pe solzi curcubeie.
Apoi văzu că-n țara de jos, între flori
era o femeie
frumoasă și-nsingurată.
El pentru prima oară dansa... călcând peste nori
sprijinit pe aer, pe vârtejuri, pe ploi
unduia ca un abur ieșit din noroi
prefăcut în flacăra cea mai curată.
Privea cum mâinile ei desenau muzici vechi
peste grădina lumească
în aerul ca o vrajă... căci era prizonier în cerul înalt
pășea pe notele albe și avea în urechi
numai vocea femeii din tărâmul celălalt...
Și începea s-o iubească.
20 mai 2025
Comentarii