FOTOGRAFIA ABSENȚEI

 

Începuse să plece...

Ieșea deja din fotografia cu ramă
și-n locul ei se vedea o absență,
un fel de ceață rece
și densă,
o rană
și-un „nimeni” de culoare străină.

(De aceea,
fotografia rămăsese șchioapă-ntr-o parte
ca adâncită în moarte:
o coală velină
fără însemnătate
precum un felinar golit de lumină.)

Începuse să plece din lucruri și flori,
din încăperi și ziduri fermecate
se retrăgea, simultan, de pe străzile toate...
oh! cele umblate
de-atâtea ori!

Era ca mâna tremurândă-a unui val
de toate se îndepărta frumos, egal.

Atât de mult își dorea să se-ntâmple
încât păsările se spărgeau de perete
și-o îmbrăcau în pene violete
iar aripile calde i se lipeau de tâmple.

Dar ea credea că i se cuvine
sacrificiul lor
căci pentru toate cele care urmează
de-acum, de la sine,
e nevoie numai și numai de zbor...



10 septembrie 2022

Comentarii