GRĂDINA CU ÎNGERI CĂLĂTORI

                                                                                   

Înainte de tristețea care avea să vină
treceau, uneori, stoluri de îngeri prin grădină
și se loveau de pomii nimănui.

Apoi, când venea toamna, târziu,
se scuturau de pe ramuri nu frunze, ci pene gălbui.

Eu le-am văzut și de aceea știu...

Din fire de iarbă și din penele toarse
se împleteau apoi cuiburi pe sub streșini de case,
unde din globuri de sticlă, frumoase,
ieșeau alți pui de îngeri cu gene întoarse
care până să-nvețe să zboare se jucau pe poteci
printre mere căzute și nori...

Apoi, pentru că îngerii sunt călători
toți plecau, la sfârșitul verii, către țările reci...

 

20 februarie 2026