Abia după aceea o să curgi domol ca un râu
fără de maluri și fără contur. Luncile-ți vor fi porturi înfloritoare
iar totul în jur
va fi doar al tău.
Anotimpuri fără țintă și fără culoare
pluti-vor pe deasupra ca păsările ușoare
care se-ndreaptă spre sud.
Ai să te-oprești și-ai să-ți spui:
„Încă văd toate astea, încă aud,
încă simt gustul amărui
al dimineții trecute. Încă trăiesc.”
Vei fi un râu de culoarea sângelui omenesc
iar sălcii bocitoare îți vor puncta curgerea tristă,
înfipte în malul de lut care nici nu există.
Nu vei avea nicio dorință și niciun plan...
căci pentru râuri ca tine încă nu s-a născut vreun ocean.
25 mai 2026
Comentarii