Și puținul care-ți rămâne ai să-ncerci să-l împarți:
zidul fântânii aplecat periculos
și marea intrând prin oglinda deschisă,
odihnindu-și pe lespezi trupul frumos
și poarta grădinii atât de secrete
și urma râsului meu, pe perete...
Din aerul rostogolit deasupra
mireasma mea se va fi șters deplin
și din neliniștea primordială
ai să te-nchegi, puțin câte puțin
Fără de mine, fără mine, ca-nainte
... dar somnul tău își va aduce-aminte...
Comentarii
George Dinu