El vrea să așeze cărămizile cenușii, cât e încă lumină)
...........................................................................
Între lumea de-aici și lumea de-acolo, pe care n-o știu
Pe hotar crește un cireș, cu cireșe albastre...
legând cu brațele-i palide pustiul acesta de-acel alt pustiu,
clătinând nesfârșitele ceruri și necunoscutele astre...
„Să facem un zid”... cu solemnitate stearpă a zis
bărbatul cu palmele umede, măsurând fără greș ...
„Să separăm lumile...căci amestecul e interzis !”
( numai că zidul va trece prin inima acelui cireș...)
Constelații confuze, vrăjite, s-au rotit de atunci
deasupra hotarului pe care, aplecat , bărbatul săpa
în viața cireșului mut, în zilele sale prelungi,
în respirația lui dintre lumile care nu se vor mai vedea...
ci ele vor rămâne separate pentru totdeauna de-acum
tulburându-se una pe cealaltă numai în amintire
cu bariera înghițind firul ezitant al oricărui drum
și cu păsările izbindu-se de zidul ostil, în neștire...
(22 aprilie 2018, ilustrație - fragment din SCARA -Eugen Mihăescu)
Comentarii