Nu trebuie să te ambiţionezi să citeşti toată literatura de pe pământ ca să constaţi că „MICUL PRINŢ” este una dintre cele mai frumoase cărţi scrise vreodată; pe care, însă, trebuie să ai norocul de a o fi citit şi recitit la timpul potrivit .
Dacă te aventurezi să o citeşti prea devreme, s-ar putea să nu înţelegi ce vrea să spună Micul Prinţ cu următoarele:
„E mai bine să ai un prieten, chiar dacă e să mori.”
“De aceea e frumos pustiul…fiindcă, undeva, el ascunde o fântână…”
“Ochii însă sunt orbi. Cu inima trebuie să cauţi. “
“Dar eram prea tânăr, ca să ştiu cum s-o iubesc.”
”Trebuie totuşi sa rabde vreo două-trei omizi, dacă vrea sa afle cum arata fluturii”
…şi nici dialogul, atât de tulburător, cu şarpele:
“- Eşti un animal ciudat – îi spuse el într-un târziu; subţire ca un deget …
-Sunt însă mai puternic decat degetul unui rege – zise şarpele.
Micul prinţ zâmbi:
-Prea puternic nu eşti tu … n-ai nici măcar labe … nici măcar nu poti călători …
-Aş putea sa te duc MAI DEPARTE DECÂT O CORABIE – zise sarpele…”
Dacă, însă, din eroare, o citeşti prea târziu, se poate ca toate să fi trecut déjà, fără să le dai importanţă…Şi fiind atât de depăşit termenul, să nu mai aibă rost să afli că orice deşert adevărat ascunde, în adâncul lui, o fântână.
Pentru că nu vei mai avea răbdare, viaţă şi entuziasm ca să verifici această nepreţuită informaţie.
Comentarii