„Și dincolo? Spune-mi, dincolo cum pot s-ajung?”
am întrebat-o pe bătrâna ghemuită pe mal.
Ea mi-a răspuns, cu ochii-i tulburi, privindu-mă lung:
„Numai pe pod” ... Însă podul... o! podul... era un pumnal!
Un cuțit străveziu cu lama curbată în sus
lega cele două țărmuri crestate – margini de rană
Și tăișul sclipea arcuit de la răsărit la apus
- iar pe tăișul acela desăvârșit voi trece eu, diafană...
Cu picioarele goale- doar primul pas e cel dificil
și doar prima tăietură e cea dureroasă
căci după aceea voi păși pe propria-mi spaimă, docil
gândindu-mă doar că mă-ntorc acasă, acasă...
Acasă ... pe celălalt mal , unde niciodată n-am fost...
(Sub lama perfectă fluviul se scurge , dintotdeauna, fierbând
și pești alburii în sângele meu își găsesc adăpost)
Acasă... o să ajung într-o zi, tânără, ca și cum... ca și când...
(3 mai 2018)
Comentarii