Perfect întinsă, ca o barcă pe o apă perfect întinsă și ea,
voi pluti la un metru distanță de podeaua din scânduri crăpate
așteptând ca o boare de vânt să mă miște, cumva...
dar vântul nu se stârnește prin odăi umede și uitate.
Parfumul e fluidul pe care plutesc...niciodată, cât mai sunt vie,
nu pot deschide ușa căci se va scurge grăbit în afară,
de aceea nu mă mișc, respirând doar puțin și cu bucurie
pentru că nu știu cât va dura... până la cealaltă vară?
Și de aceea mă străduiesc ca nu cumva să adorm, din greșeală
și să nu evadez fără voie din tensiunea aceasta casantă,
de aceea mâna mea stângă, amorțită și pală
rămâne întinsă sprijinindu-se doar pe mirosul copleșitor, de lavandă ...
(Luminița Arhire, 27 martie 2018)
Comentarii