din șiraguri de pietre de râu, rotunde , lucioase
unde lacrimile țâșnesc șuvoi, din ochi nevăzuți
și hrănesc iedera pură și rece, crescută pe oase...
Vale pierdută în memoria mea fragmentată,
puțin mai lată decât jgheabul unei case de țară
Stau între obrajii tăi șiroind de tristețe bogată
Și nu am mâini să opresc atâta ploaie amară...
Vale îngustă, eu n-o să rămân prinsă-n tine mereu
Ci într-o zi am să urc -iar suișul acesta nu-i peste poate-
Pe-o funie de zăpadă, adică pe-acel curcubeu
din care au zburat, ca niște păsări, culorile toate...
(22 martie 2018)
Comentarii