A UNSPREZECEA LEBĂDĂ, ASTĂZI

MOTTO: „...numai cel mai tânăr avea la un umăr aripă în loc de braţ, deoarece cămaşa lui avea numai o mânecă, din pricină că Eliza nu mai avusese timp s-o facă şi pe cealaltă.” (LEBEDELE, H. C. Andersen)

Ai crescut, fratele meu, ai crescut...
și nu te-aș fi recunoscut peste timp
numai că aripa ta de abur s-a desfăcut
în arterele mele bătrâne, ca o stea, ca un nimb.

Frate pierdut ... atâția ani, tu cum ai dormit ?
cum ți-ai pus capul pe aripa grea , sidefie
și cum te-ai întors prin somn, către-un timp nenumit
către miracole care-au fost și n-o să mai fie ?

Ai crescut singur, mergând spre apus, ostenit
un fluture de aer greu, învelit în lumine
și nimeni nu a văzut poteca pe care-ai pășit
căci drumul șerpuit face parte din tine, din tine...

16 martie 2018 – pictură Victor Man