care-ncepea cu „Trebuie să știi că de-acum...”
Ca să-l citesc, ieșisem din drum
îndepărtându-mă de orașul
clocotitor ca un lichid vâscos, cu scurgere lentă...
Căci nu voiam să pierd vreun cuvânt.
De-aceea pipăiam, atentă,
împâslitura unduitoare și verde ieșind din pământ.
„Trebuie să știi că de-acum...”
se vedea scris iar textul se întindea până-n zare,
având încheierea marcată cu petale de stea.
Aceasta, cred, a fost cea mai frumoasă scrisoare
al cărei sfârșit niciodată nu-l voi afla.
1 octombrie 2024
Comentarii