Out of what country ballad of green England,
or Persian etching, out of what secret region
of nights and days enclosed in our lost past
came the white deer I dreamed of in the dawn?
A moment’s flash. I saw it cross the meadow
and vanish in the golden afternoon,
a lithe, illusory creature, half-remembered
and half-imagined, deer with a single side.
The presences which rule this curious world
have let me dream of you but not command you.
Perhaps in a recess of the unplumbed future,
again I will find you, white deer from my dream.
I too am dream, lasting a few days longer
than that bright dream of whiteness and green fields.
J.L. Borges, from The Unending Rose (1975.)
CERBUL ALB
Din ce baladă veche a Angliei înecate-n verdeață ,
sau din ce gravură persană, pierdută-n tărâmul de lut
de nopți și de zile ferecate-n trecutul nostru pierdut
a poposit cerbul alb în visul meu de dimineață?
O clipă, atât. L-am privit cum trece prin ceață
și cum dispare în după-amiaza de aur și iarbă
o creatură iluzorie, pe jumătate amintire oarbă
pe jumătate fantasmă... un cerb cu o singură față.
Cei care desenează această lume bizară, eu știu
mi-au lăsat grația de a te visa, dar nesupus ai să-mi fii .
De aceea poate că-ntr-un răgaz al eternului viitor vei veni
și te voi găsi din nou, cerb alb al visului meu argintiu.
Căci și eu sunt o iluzie, care durează câteva zile în plus
peste visul strălucitor al albului și al câmpiilor verzi, din apus.
J.L. Borges, ETERNUL TRANDAFIR (1975)
Comentarii