BĂIATUL
Tânăr, dar mai aproape de adolescență, frumos, singur, tăcut... Fără domiciliu stabil. Își petrece nopțile în reședințele altora, după ce se asigură că sunt plecați de acasă pentru o perioadă mai lungă. Nu fură nimic din casele străine în care pătrunde. Lasă întotdeauna ordine în urmă și aparatura domestică reparată.
FEMEIA
Matură, dar cu chip de copilă. Căsătorită și nefericită din pricina unui soț brutal. Deci, singură și ea. Femeie-obiect cu emoții care nu contează pentru ceilalți. Model. Fotografiile ei, senzuale, apar de mai multe ori pe parcursul poveștii.
ÎNTÂLNIREA
Băiatul intră în casa ei crezând că nu e nimeni acolo. Iar ea este atât de tăcută și pășește atât de ușor, încât băiatul nu-și dă seama că sunt doi. Până când iese ea din umbră. Primul impuls al lui este să fugă. Al doilea impuls este să se întoarcă. Și acesta e mai puternic decât primul. Una dintre cele mai frumoase scene din film este aceasta : în timp ce ea plânge ghemuită în cadă, fără să știe că necunoscutul s-a întors, el îi alege ei îmbrăcămintea - lenjeria intimă, rochia, jerseul... și le lasă pe podea, frumos aranjate, de parcă-ar fi drapat o iluzie. Femeia se îmbracă exact cu ceea ce el a hotărât... dar soțului nu-i place ținuta... Nu-i greu de închipuit că deja ea a luat decizia să plece cu cel care i-a ales rochia. Și chiar pleacă...
PERIPLUL
Prima ușă pe care o forțează cei doi, e ușa unui fotograf. Portretul ei e pe peretele acestuia. Sub portret, O COLIVIE goală. Aici cei doi mănâncă și dorm separat. A doua casă în care pătrund e cea a unui boxer. Aici cei doi beau și dorm împreună. A treia casă în care intră e a unui cuplu înstărit .
Aici cei doi beau ceaiul și se iubesc. A patru casă e domiciliul mizer al unui bătrân care a murit singur. Ei descoperă cadavrul și îl îngroapă potrivit tradiției. Practic, pe parcursul câtorva zile, cei doi se nasc, cresc, se iubesc, se maturizează și se întâlnesc cu moartea. Nici unul dintre ei nu rostește vreun cuvânt de-a lungul acestei călătorii.
ÎNCHISOAREA
Bănuit întâi de crimă, apoi doar de violare de diferite domicilii, băiatul ajunge în închisoare. Tot timpul exersează acolo, în singurătate, o modalitate de dispariție… poate alta decât moartea, căci sunt locuri unde ar mai vrea să se întoarcă. La un moment dat, însă, un gardian supărat îi promite că-l va ucide, dacă se mai joacă de-a evadarea. Și noi nu vom ști dacă l-a ucis sau nu, pentru că, de la presupusa ieșire din închisoare, nimeni-nimeni nu-l va mai vedea. În afară de ea.
ÎNTOARCEREA
Și unde să se întoarcă sufletul, dacă nu acolo unde a fost fericit? Așa că băiatul va călători, nevăzut, în încăperile tainicei iubiri: în apartamentul fotografului... al boxerului... al cuplului înstărit... Nimeni nu-l vede- dar toată lumea îl simte, ca pe-un abur și el lasă peste tot câte-un semn al trecerii sale.
CANAPEAUA MINUNATEI IUBIRI
Și ea? Ea îl așteaptă... într-o zi se îmbracă frumos, și caută casa cuplului înstărit, acolo unde, stând pe canapea, mai demult, cei doi îndrăgostiți au băut ceaiul și s-au iubit. Trece pe lângă inocenta sa gazdă cu un zâmbet dumnezeiesc, intră în casă și se întinde pe canapea. Și adoarme. Iar proprietarii casei o lasă să doarmă atât cât va vrea - căci misterul acestei femei incredibile e mai puternic decât simțul realității... Când se trezește, din nou nefiresc de frumoasă, trece pe lângă cei doi soți, cu o mică înclinare a capului iar aceștia înțeleg că INEFABILUL le-a intrat în casă. Și că acum îi părăsește...
A doua zi spiritul celui nevăzut trece pe-acolo și mută perna de pe canapea în poziție de somn... gazdele nu pricep cine ar fi putut face una ca asta.
REGĂSIREA
După acest ocol el vine, în sfârșit, la ea acasă, unde este așteptat și iubit. Și când femeia își îmbrățișează soțul cel neînțelept și brutal, întinde mâna, de fapt, către umbra din spatele acestuia, către CELĂLALT, prelungind îmbrățișarea ; e, de fapt, și prima oară când îi vorbește, căci numai acest TE IUBESC șoptit și care-i produce confuzie soțului e singurul dialog dintre cei doi, pe tot parcursul filmului. La începutul poveștii, băiatul, intrat clandestin în casa ei și obișnuit să repare lucruri, îi repară cântarul corporal care nu arăta greutatea exactă. Puțin înainte de sfârșit o vedem pe ea meșterind la mecanismul cântarului. Apoi, rămasă singură acasă, cu mâinile întinse la spate, femeia îl „prinde” pe acel iubit imposibil, la perete, între trupul și fotografia ei, între material și imaterial - fără scăpare... E real sau e închipuire? Alunecarea în IREAL sau în APROAPE REAL pare inevitabilă...
CÂNTARUL
Tălpile goale ale celor doi, față în față, pe suprafața transparentă a cântarului. Acul acestuia arată „0” kilograme. Sfârșitul filmului.
( 12 octombrie 2018)
Tânăr, dar mai aproape de adolescență, frumos, singur, tăcut... Fără domiciliu stabil. Își petrece nopțile în reședințele altora, după ce se asigură că sunt plecați de acasă pentru o perioadă mai lungă. Nu fură nimic din casele străine în care pătrunde. Lasă întotdeauna ordine în urmă și aparatura domestică reparată.
FEMEIA
Matură, dar cu chip de copilă. Căsătorită și nefericită din pricina unui soț brutal. Deci, singură și ea. Femeie-obiect cu emoții care nu contează pentru ceilalți. Model. Fotografiile ei, senzuale, apar de mai multe ori pe parcursul poveștii.
ÎNTÂLNIREA
Băiatul intră în casa ei crezând că nu e nimeni acolo. Iar ea este atât de tăcută și pășește atât de ușor, încât băiatul nu-și dă seama că sunt doi. Până când iese ea din umbră. Primul impuls al lui este să fugă. Al doilea impuls este să se întoarcă. Și acesta e mai puternic decât primul. Una dintre cele mai frumoase scene din film este aceasta : în timp ce ea plânge ghemuită în cadă, fără să știe că necunoscutul s-a întors, el îi alege ei îmbrăcămintea - lenjeria intimă, rochia, jerseul... și le lasă pe podea, frumos aranjate, de parcă-ar fi drapat o iluzie. Femeia se îmbracă exact cu ceea ce el a hotărât... dar soțului nu-i place ținuta... Nu-i greu de închipuit că deja ea a luat decizia să plece cu cel care i-a ales rochia. Și chiar pleacă...
PERIPLUL
Prima ușă pe care o forțează cei doi, e ușa unui fotograf. Portretul ei e pe peretele acestuia. Sub portret, O COLIVIE goală. Aici cei doi mănâncă și dorm separat. A doua casă în care pătrund e cea a unui boxer. Aici cei doi beau și dorm împreună. A treia casă în care intră e a unui cuplu înstărit .
Aici cei doi beau ceaiul și se iubesc. A patru casă e domiciliul mizer al unui bătrân care a murit singur. Ei descoperă cadavrul și îl îngroapă potrivit tradiției. Practic, pe parcursul câtorva zile, cei doi se nasc, cresc, se iubesc, se maturizează și se întâlnesc cu moartea. Nici unul dintre ei nu rostește vreun cuvânt de-a lungul acestei călătorii.
ÎNCHISOAREA
Bănuit întâi de crimă, apoi doar de violare de diferite domicilii, băiatul ajunge în închisoare. Tot timpul exersează acolo, în singurătate, o modalitate de dispariție… poate alta decât moartea, căci sunt locuri unde ar mai vrea să se întoarcă. La un moment dat, însă, un gardian supărat îi promite că-l va ucide, dacă se mai joacă de-a evadarea. Și noi nu vom ști dacă l-a ucis sau nu, pentru că, de la presupusa ieșire din închisoare, nimeni-nimeni nu-l va mai vedea. În afară de ea.
ÎNTOARCEREA
Și unde să se întoarcă sufletul, dacă nu acolo unde a fost fericit? Așa că băiatul va călători, nevăzut, în încăperile tainicei iubiri: în apartamentul fotografului... al boxerului... al cuplului înstărit... Nimeni nu-l vede- dar toată lumea îl simte, ca pe-un abur și el lasă peste tot câte-un semn al trecerii sale.
CANAPEAUA MINUNATEI IUBIRI
Și ea? Ea îl așteaptă... într-o zi se îmbracă frumos, și caută casa cuplului înstărit, acolo unde, stând pe canapea, mai demult, cei doi îndrăgostiți au băut ceaiul și s-au iubit. Trece pe lângă inocenta sa gazdă cu un zâmbet dumnezeiesc, intră în casă și se întinde pe canapea. Și adoarme. Iar proprietarii casei o lasă să doarmă atât cât va vrea - căci misterul acestei femei incredibile e mai puternic decât simțul realității... Când se trezește, din nou nefiresc de frumoasă, trece pe lângă cei doi soți, cu o mică înclinare a capului iar aceștia înțeleg că INEFABILUL le-a intrat în casă. Și că acum îi părăsește...
A doua zi spiritul celui nevăzut trece pe-acolo și mută perna de pe canapea în poziție de somn... gazdele nu pricep cine ar fi putut face una ca asta.
REGĂSIREA
După acest ocol el vine, în sfârșit, la ea acasă, unde este așteptat și iubit. Și când femeia își îmbrățișează soțul cel neînțelept și brutal, întinde mâna, de fapt, către umbra din spatele acestuia, către CELĂLALT, prelungind îmbrățișarea ; e, de fapt, și prima oară când îi vorbește, căci numai acest TE IUBESC șoptit și care-i produce confuzie soțului e singurul dialog dintre cei doi, pe tot parcursul filmului. La începutul poveștii, băiatul, intrat clandestin în casa ei și obișnuit să repare lucruri, îi repară cântarul corporal care nu arăta greutatea exactă. Puțin înainte de sfârșit o vedem pe ea meșterind la mecanismul cântarului. Apoi, rămasă singură acasă, cu mâinile întinse la spate, femeia îl „prinde” pe acel iubit imposibil, la perete, între trupul și fotografia ei, între material și imaterial - fără scăpare... E real sau e închipuire? Alunecarea în IREAL sau în APROAPE REAL pare inevitabilă...
CÂNTARUL
Tălpile goale ale celor doi, față în față, pe suprafața transparentă a cântarului. Acul acestuia arată „0” kilograme. Sfârșitul filmului.
( 12 octombrie 2018)
Comentarii