CERAMICĂ

Ședea ghemuit pe marginea lumii
și modela îngeri din lut vioriu.
„Sunt grei”, i-am spus...„oare cum or să zboare?”
iar el a șoptit : „Asta nu pot să știu...”

Îngeri cu aripi mai dense ca piatra,
cu fețe zbârcite și pământii
cu-ncheieturi deformate de brume
- căci îngerii lui nu sunt copii

...ci sunt bătrâni, mai bătrâni ca adâncul
în care le dă drumul să zboare, pe rând
și-i poți auzi cum se sparg pe versanții
acelui hău de verdeață, plângând...

Mereu m-am visat de atunci, vinovată,
cum cobor în abisul tăcut căutând
aripi cu pene smălțuite, tăioase
și cioburi de îngeri făcuți din pământ.

10 octombrie 2018 - ilustrație Alexey Terenin

Comentarii