VISUL MEU DE FIECARE NOAPTE
„O! visul acela ciudat, pătrunzător... și mereu :
draga mea fără chip, care atât de mult mă iubește
și care nu e tot timpul cea din cântecul meu
dar nici străină nu-mi e, căci pe înțeles îmi vorbește...
Și numai aceea mă cunoaște, și doar pentru ea
inima mi s-a deschis ca o fereastră
Doar ea, singură, înfierbântată fruntea mea
cu lacrimi grele a-nvățat s-o răcorească...
Brunetă sau blondă ... ce importanță-ar avea !
Numele ei ? Duios și sonor... îmi răsună în minte
Ca numele celor pe care viața cu grăbire ni-i ia.
Poate ochii... căci ei sunt lumină de statuie cuminte ...
Sau poate glasul ... căci vocea ei depărtată, de fum,
E calmă , profundă și are timbrul pierdut
Al celor ce nu mai sunt lângă mine acum
Al celor care demult, demult de tot, au tăcut...”
Paul Verlaine (Poeme saturniene)
„O! visul acela ciudat, pătrunzător... și mereu :
draga mea fără chip, care atât de mult mă iubește
și care nu e tot timpul cea din cântecul meu
dar nici străină nu-mi e, căci pe înțeles îmi vorbește...
Și numai aceea mă cunoaște, și doar pentru ea
inima mi s-a deschis ca o fereastră
Doar ea, singură, înfierbântată fruntea mea
cu lacrimi grele a-nvățat s-o răcorească...
Brunetă sau blondă ... ce importanță-ar avea !
Numele ei ? Duios și sonor... îmi răsună în minte
Ca numele celor pe care viața cu grăbire ni-i ia.
Poate ochii... căci ei sunt lumină de statuie cuminte ...
Sau poate glasul ... căci vocea ei depărtată, de fum,
E calmă , profundă și are timbrul pierdut
Al celor ce nu mai sunt lângă mine acum
Al celor care demult, demult de tot, au tăcut...”
Paul Verlaine (Poeme saturniene)
Léo Ferré - MON REVE FAMILIER
D'une femme inconnue, et que j'aime, et qui m'aime,
Et qui n'est, chaque fois, ni tout à fait la même
Ni tout à fait une autre, et m'aime et me comprend.
Car elle me comprend, et mon cœur transparent
Pour elle seule, hélas! cesse d'être un problème
Pour elle seule, et les moiteurs de mon front blême,
Elle seule les sait rafraîchir, en pleurant.
Est-elle brune, blonde ou rousse? Je l'ignore.
Son nom? Je me souviens qu'il est doux et sonore,
Comme ceux des aimés que la vie exila.
Son regard est pareil au regard des statues,
Et, pour sa voix, lointaine, et calme, et grave, elle a
L'inflexion des voix chères qui se sont tues.”
Paul Verlaine (Poèmes saturniens)
.................................................................
Comentarii
Adesea mă vizitează un vis ce nu-mi aparţine,
O străină atacă dragostea mea cu iubirea ei,
Şi pentru că versu-mi o îndepărtează de mine,
Se răzbună povestindu-mi despre alte femei!