adâncită în sine, semn de-ntrebare
scursă pe lespezi, răsucită-n pământ-
nu sînt eu cea vinovată, nu sînt...
Ci sînt doar la-ndemână, prinsă-n cârlig,
pește de apă dulce- nu mă târâi, nu strig...
Întinsă pe gheață abia mai respir
în aerul-rug, abur de rășină și mir.
Lumină lunatică, lumânare de brumă...
întinse pe gheață să dormim împreună
Și-n apa ta albă să m-ngrop, obosită
flacără-n-flacără-n ceară zidită .”
(15 decembrie 2018, cu ilustrație de Anja Millen)
Comentarii
ai repetat "a întinde" şi "apă" de două ori,
în poemul sublimn,
dar nu uita că viaţa
repetă doar ceea ce nu contează...
Luminiţo, m-am adăugat scrisului tău!