Numai că aceasta nu e o poveste veselă.
Într-un an, în apropierea Crăciunului, două familii hotărăsc să sărbătorească împreună Noaptea de Ajun - finii și nașii, acasă la cei dintâi. Aveau copii de aceeași vârstă, un băiețel-finii și o fetiță-nașii... Așa că Moș Crăciun urma să vină pentru amândoi. Numai că între cele două familii era o oarecare diferență – nu de statut social, ci de statut financiar. Părinții au decis să pună , fiecare pentru copilul lor, după cât îi țineau portofelele și după cum se „descurcau”, câte un cadou,...
Petrecere frumoasă, atmosferă minunată... copiii se jucau și trăgeau cu ochiul la bradul împodobit, ca să nu rateze clipa când Moș Crăciun se va strecura în casă , lăsându-le mult-așteptatele cadouri... Astfel că, încet- încet, momentul culminant dar și momentul de grație al întregii seri se apropia, în clinchet de pahare și în sporovăiala veselă a adulților.
Pentru ca darurile să poată fi așezate sub brad, părinții au îndepărtat copiii din cameră cu o mică diversiune, și au făcut „montajul”. Cadourile erau frumos ambalate, păstrându-și taina necesară... apoi au stins lumina și în licăritul minunat al lumânărilor din brad, au chemat cei doi prichindei protagoniști. Era pe vremea când jucăriile frumoase, cu cheițe sau telecomenzi se procurau doar „pe sub mână” pentru că în magazin , la vedere, nu era mai nimic.
Copiii s-au repezit să-și vadă darurile , căci fiecare pachet avea etichetă cu numele celui căruia îi era destinat. Dulciuri erau și pentru unul și pentru celălalt, destule. Dar „pachetul principal ” al fiecăruia făcea diferența... deoarece fetița a primit o minunată limuzină cu șofer și telecomandă, cu uși care se deschideau și lumini clipocind în noapte ... iar băiețelul a primit o pijama.
A fost un moment de stupoare, căci puștiul privea la cadoul abia desfăcut al fetiței și nu putea să creadă. Toate speranțele și dorințele lui erau acolo, în celălalt pachet. Punând pijamaua jos, băiețelul, cu plânsul strâns ghemotoc în gât , a sperat că totuși lucrurile se mai pot îndrepta și a strigat: „Nu-i adevărat! Moș Crăciun a greșit! EU SUNT BĂIATUL!!! EU... SUNT... BĂ-IA-TUL...” și glasul lui s-a înecat într-un val de lacrimi.
Nu știu cum s-a terminat seara aceea de Ajun... dar mereu și mereu, înainte de Crăciun, mă gândesc la băiețelul din alt veac și-l văd în ipostaza de atunci, ca și cum ar fi rămas prizonier într-un timp care a încetat să mai treacă. Și încerc să corectez trecutul, să-l întorc pe Moș Crăciun din drum, să-l fac să-și recunoască greșeala, punându-i în brațe puștiului cu ochi albaștri limuzina nemaivăzută iar fetiței dăruindu-i o păpușă cu ochi minunați, care clipesc blând în timp ce spune ”ma-ma”. Cam așa ar fi trebuit să se întâmple...
Aceasta e cea mai tristă poveste adevărată de Crăciun pe care o știu.
25 decembrie 2018
Comentarii