Totdeauna vor exista factori externi porniţi să anestezieze instinctul naţional al unei populaţii trăitoare între graniţele unei ţări interesante din punct de vedere al resurselor naturale, populaţie căreia i s-a indus necontenit ideea că ar fi inferioară, pentru că este necivilizată, săracă şi evident, ridicol de răbdătoare. În România însă, în plus, există o extrem de activă şi vocală “armată” de “gânditori” interni, care, prin acţiunile şi discursul lor nemodificat în ultimii 25 de ani, asociază necontenit orice ridicare din genunchi şi refuzul clar al unui popor de a mai “presta”, pe la diverşi LICURICI, acea activitate despre care ne povestea atât de plastic, la începutul mandatului său, Băsescu Traian, cu naţional-comunismul , cu “închinatul ” la ruşi , la chinezi sau, şi mai aberant, la nord-coreeni.
Când, în 1999, Patriarhul Teoctist a ridicat glasul , în Pastorala de Învierea Domnului, împotriva bombardamentelor americane de la sud de Dunăre, din noaptea de Paşti, Radio România- actualităţi, care transmitea în direct, a întrerupt brusc emisiunea. În schimb, pe orice canal dorea, Gabriel Liiceanu ne lămurea cu moaca lui posacă şi cu 10% pucioasă în aerul expirat, că bombardamentele nu pot avea “precizie chirurgicală ” şi că mai sare-n aer şi câte-un convoi de refugiaţi , dar e doar vina lor , că ce dracului au căutat ei pe-acolo, nu vedeau că ăia bombardează? ...Reafirmarea sentimentului naţional trebuie să înceapă, cred, cu demitizarea acestor corifei fără stavilă ai vestului, cărora cuvintele “naţional şi patriotic” le întorc delicatele viscere, pe dos!
P.S. Îmi place Mihai Buculei . Îmi place „Îngerul balcanic” ( despre care autorul spunea: „...Am apoi «Îngerul balcanic», pe care m-a provocat să-l fac Mircea Dinescu. M-am dus la Cetate, de unde am văzut fulgerele bombardamentelor de la Belgrad. Până atunci eram filo-american. Nu mai sunt. Au fost distruse biserici de secol XIV, minunatele fresce medievale sârbeşti... ”) .Din câte ştiu, la început, lucrarea despre care povestesc se numea doar “ÎNGERUL”; dar nebunia istoriei recente i-a adăugat cuvântul “BALCANIC”, aproape de la sine. Iată cum clocotul istoriei redenumeşte, în anumite circumstanţe, şi lucrări de artă monumentală.
Comentarii