Rar mi-a fost dat să văd o fotografie mai tulburătoare și mai potrivită pentru aniversare decât cea postată pe 15 ianuarie 2016 pe pagina de FACEBOOK a IGSU : în plan secund, sala de clasă prăbuşită, acoperişul căzut şi băncile elevilor adunate de-a valma sub tabla cu urme de cretă, fereastra care abia se mai ţine în gaura peretelui, dulapul ieftin pe care au fost cocoţate câteva cărţi, ca să nu se distrugă… lateral, gărduţul din şipci de lemn, vopsit cu grijă, înclinat de viitură , cu mâlul fluidizat peste poate, clipocind în jur …iar în prim plan, cu apa până la brâu, doi bărbaţi, ale căror nume nu le voi şti niciodată, angajaţi ai ISU, duc cu grijă, pe braţe, ca pe un copil, portretul lui Eminescu, salvat din şcoala luată de ape.
Uneori mă gândesc că poate, totuşi, nu e totul pierdut … că undeva , în subteranele acestui cataclism educaţional, hrănit de ignoranţă şi cinism, pânza freatică nu a secat de tot. Doar că, încă, nu s-a maturizat destul , ca să se facă izvor, la suprafaţă…
15 ianuarie 2019
Comentarii
Cât despre ultimul articol zic: "societatea civila este carevasăzică că n-a făcut armata...şi de aceea face gură(ca pe plăcuţa aceea de înmatriculare)!" cu stimă v.p.