Eu știu că într-o zi ca aceasta, forțând imponderabila ușă
voi găsi, ca pe-un „copil de calcar” într-un căuș de cenușă,
o odaie... uitată pesemne dintr-un timp netrecut
o odaie ... care n-a fost acolo de la-nceput.
Pe spoiala cu praf de fluturi -var sidefiu
degetele mele o să deseneze continentul pustiu,
prizonier între mările calde, atât de iubite
prizonier între istorii de spumă, mai mult netrăite...
Iar dincolo de pereții de-opal lumea impură
ca un fluviu va curge între maluri abrupte, de zgură
și valuri tulburate o s-aducă pe creste
cochilii grunjoase în spațiul odăii... care nu este.
.........................................................................
Eu știu că într-o zi exact ca aceasta voi fi privit
cum mai crește o ușă în carnea zidului nezidit.
( 6 martie 2018, fotografie Nathan Wirth)
Comentarii