Dormea și visa cum doarme și visează
învelită într-o țesătură de ierburi și fum
dormea într-o nesfârșită, imobilă amiază
de mai bine de-un veac. Și mai doarme și-acum...
Treceau bărbați legendari prin grădină
adulmecându-i parfumul de neînchipuit
căutându-i răsuflarea de mândră felină
pândindu-i tresărirea, prin somnul trudit...
Treceau bărbați adevărați pe aleea
înecată în iederi și busuioc alburiu
sorbindu-i lipsa, închipuindu-și femeia
care dormea între lumi- așa știu...
Dar ea nu le simțea prezența, oricum...
ci-n vis pipăia tremurând, fermecată,
pereții odăiței de ierburi și fum
din care n-avea să mai iasă vreodată...
24 aprilie 2019
Comentarii