Din această clipă de dor, fulgerată,
te revăd tânăr trecând
-șerpuită îmi pare cărarea tăiată,
șerpuită umbra ta pe pământ...
Ca iarba din vis , ce n-a-ncetat să răsfrângă
amintirea unor flori fără nume și chip
mă-nlănțui în liniștea grea... mâna stângă
pâlpîie, arde, se face nisip....
Căci tot mai treci, tot mai vii
prin iarba grădinii, înalta...
Numai fumegarea pașilor tăi vineții
parcă e alta...
Comentarii