O ZI DE TRECERE

Ar fi putut fi ziua de marți... dar era tot o zi de luni, 
catifelată, verde și prelungă,
căci orele toate, încurcate în atâtea minciuni
nu mai știau unde-s chemate s-ajungă
și zăceau ca niște paseri fără aripi, pe podea...

Lunea aceea avea încă puțină viață în ea.

În fiecare zi era luni.
Și-n oricare seară.
Stăteam atârnată între lumi
de o coardă de vioară
crescută în carne, ca un lujer de crin
și până DINCOLO mai aveam foarte puțin.
 
Atât că trecerea era destinată
doar unei zile de marți, care nu se-ntâmpla niciodată... 

Atât că trecerea se făcea
doar într-o marți- iar marțea nu mai venea.


25 mai 2019 , ilustrație Anja Millen

Comentarii

Louise Danceanu a spus…
Cand te gandesti la "Marea trecere" a lui Blaga, intai te sperie cuvantul "mare". Descopar in poezia asta ca ceea ce ar trebui sa ne sperie este insasi "trecerea". Si nu doar pentru ca orice trecere ar putea sa fie mare, ultima! Ci tocmai pentru indoiala din ea.