toți știau dar nimeni nu scotea o vorbă măcar
deși nicăieri iarba nu se-mpletea atâta de deasă
și nicăieri pelinul nu era mai amar,
mai amar.
S-a-ngropat în frunze de fragi, și-n fuioare de timp
iar cornul sidefiu a mai lucit pe urmă, o vreme,
căci orice licorn e făcut din lumină... în schimb
strălucirea durează puțin- așa că se pierde devreme,
devreme...
Toți știau când călcau pe cărările schițate abia
că aceea-i grădina animalului fabulos
și când se-aplecau să bea din fântâna cu stea
îi zăreau coama, ondulată frumos,
tare frumos
și sorbeau din absența lui fermecată, câte puțin,
încercând să fure din miracolul bănuit
și din splendoarea trecută a acelui destin
invocând licornul cel bun și-adormit,
adormit...
Dar nu vedea, nu credea lumea aceea ciudată
că alți licorni nu mai sunt și nici nu se vor mai naște
vreodată...
14 mai 2019
Comentarii