radiografii pentru ceea ce ar fi putut să fie și n-a fost
risipite deodată de o pală de vânt, aruncate
din sertarul în care le pusesem la adăpost.
O boare de vânt stârnită nefiresc și degrabă
într-un spațiu închis... ca și cum s-ar putea
să crească alte litere în aceeași silabă
să plouă frenetic în căușul unei cești de cafea...
Ca și cum ar fi posibil să trăiesc simultan
în odăile unor case ce încă nu s-au făcut
inventându-mi povești complicate, an după an,
într-un idilic, profetic și necontenit început.
Lumile mele, toate, iederi pe zidul fluid
cu unghii înfipte în cărămida umedă încă
excrescențe naive ale unui trecut netrăit
născute din iluzia pură, cea mai adâncă....
Lumile mele, toate, promițându-mi șoptit
că mutându-mă dintr-una în alta voi trăi nesfârșit.
25 iunie 2015
Comentarii