Cât de departe ai putea să ajungi
fluture gri
cu aripi de piatră și ochii prelungi
cât de departe, cât de aproape,
înainte ca spaima să te îngroape,
te voi găsi?
Căci mergi împleticit ca o stranie fiară,
derutat și confuz
și nu știi de ce ți s-au pus într-o seară
muzici divine-n auz
și pentru ce de jur-împrejur
splendoarea se răsucește, jucând,
când tu ești doar un fluture sur
și greoi -un bulgăre de pământ.
Și nu poți să zbori. Tu nu poți.
Ci totdeauna
o să privești cu jind către toți
ceilalți ce știu să atingă
să mângâie și să stingă
cu aripile-ntinse, luna.
Flutur cu ochi negri și goi
cine
să te aducă-napoi
lângă mine
ca să te legăn până adormi, pe genunchi,
pentru ca-n vis
să izbucnească din înțepenitul tău trunchi
aripi de nedescris
cât să te ridici dintre lacrimi, despovărat
și să crezi că luna NUMAI PE TINE
te-a așteptat...
2 octombrie 2019
Comentarii