Rătăceau -o femeie și-o lupoaică de nea
prin nenumăratele intermundii, fără răgaz... se-ncălzeau la lumina mohorâtă de stea
și lacrima ei era mugur de zăpadă pe-obraz.
Treceau spre pustiu... o cale fără de MÂINE sau AZI...
le-am văzut într-un crepuscul ce nu se sfârșea.
Mergeau către IERI, în viziunea aceea, ciudată, a mea.
Bătrâne-amândouă, de la facerea lumii de-apoi
traversând puful de păpădie celest, ca un val,
păreau o singură vietate, pășind înapoi,
iar mâna ei era un tentacul crescut natural
în coama lupoaicei... care nu se grăbea.
Mergeau către IERI, în viziunea aceea, ciudată, a mea.
Nedespărțite, eterne, siameze de catifea...
Pipăind crevasele dintre universuri pierdute
călcând grijuliu peste-abisul lor violet
în timp ce constelații se închegau în volute
să șteargă urmele lor toate, foarte încet...
vedeau, cu ochii închiși, ceea ce nu se vedea.
Mergeau către IERI în viziunea aceea, ciudată, a mea.
În timp ce eu tot mai difuză eram, scamă de nor
și mergeam către IERI, în viziunea aceea, ciudată, a lor...
15 decembrie 2019
În timp ce eu tot mai difuză eram, scamă de nor
și mergeam către IERI, în viziunea aceea, ciudată, a lor...
15 decembrie 2019
Comentarii