și ce-am făcut din ierburile culese sub stele?
Cum a ieșit neobișnuita carcasă din mâinile mele
înveliș sub care nu mai știu dacă ești tu
sau sunt eu?
Trebuia să adormi înger și să te trezești om
însă n-ai putut să mai scapi din capcana perfectă
căci degetele mele agile, de mândră insectă,
ți-au lipit pe umeri un nou tegument,
monocrom...
Și-nsemnat pentru totdeauna cu o altfel de piele
dureroasă ca o mantie de jăratic și spini
fără rost încă pipăi conturul acelei grădini
și gardul ei împletit
din nuiele,
dincolo de care sunt eu... numai eu,
o arahnidă aproape umană, care țese mereu...
19 decembrie 2019
Comentarii