MOTTO: „Ca un inconștient, pe șinele de carne,
îmbătrânesc așa de iute, că dau peste o moarte lentă la trecerea fără barieră...”
(Mircea Cucu)
....................................................................................
Câtă poezie încape
într-un singur poem?
și câtă singurătate
poate
să umble pe stradă cu mine?
Oh... dar nu acestea sunt lucrurile
de care mă tem...
ci de moartea lovită și căzută-ntre șine
care explodează și-apoi se întinde, umila,
ca o pată de sânge pe geamul curbat,
formând un filtru imposibil,
corp comun cu lentila
acelei ferestre -singura care mi s-a dat
și prin care lumea, fugind îndărăt,
seamănă tot mai mult cu un coridor
săpat în crochiul tremurător
al zilelor în care este frig și atât.
10 ianuarie 2020
Comentarii