( traducerea mea, 13 aprilie 2020)
Să privesc focul, gândindu-mă doar la zilele mele
pâlpâitoare pagini... Pentru ochi, de bună seamă,
un joc de lumini, înșelător, unduind pe podele
alcătuind o carte despre care, să scriu, îmi e teamă...
Aceea e cartea mea, textul trecerii către ultimul vis
și-o văd ca pe-un fruct spintecat de lama unui cuțit
și este totul acolo, în tăietura crudă, descris...
Tristețe, așa, ca-n oricare altă viață despre care-am citit...
Descifrând-o din mers, ca pe-un puzzle sau labirint fără rost
pe care să-l pricep e prea devreme acum...
Și-atunci sunt nevoit să țin minte măcar cum a fost
să-mi amintesc cuvintele spuse, abur și fum,
făgăduielile ținute sau promisiunile fără contur
și furia când era nevoie doar de lacrimi sărate ...
E acolo un capitol al spovedaniei și-al misterului pur
pentru când nu voi mai avea nimic de ales, dintre toate...
E un capitol al pierderii, ocolit de minuni,
și-al spectrului care nu vrea să piară-n pustie
și-un altul despre închisoarea construită doar din minciuni.
sau despre dragoste, unde cerneala pulsează, și-i vie...
Dar cu toate că paginile sunt numerotate curat
nu văd spre ce se îndreaptă povestea, și nici cum oare
va fi sfârșitul... taină imposibil de descifrat
în cartea vieții mele, cu file tremurătoare...
E un capitol acolo despre părinți, despre fii
Sau despre războaie nicicând câștigate, fără eroi,
cu bătălii pierdute de tine și-nfrângeri târzii...
E și o pagină în care nu putem să fim amândoi...
Există povești despre-acel imprevizibil noroc
și e scris despre Dumnezeu- un capitol întreg,
o promisiune pentru Cer sau pentru Iad, la un loc,
dar sunt blestemat să nu le văd și să nu le-nțeleg...
Și cu toate că paginile sunt numerotate curat
nu văd spre ce se îndreaptă povestea, și nici cum oare
va fi sfârșitul... taină imposibil de descifrat
în cartea vieții mele, cu file tremurătoare...
Apoi lumina zilei se-ntoarce tiptil, îngânată...
și nu mai știu dacă fie și-un singur rând mi-este scris.
Ah! toate filele cărții se-aprind vâlvâtaie, deodată
Și numai TU, numai TU îmi rămâi, ca-ntr-un vis...
Căci toate paginile erau numerotate curat
dar nu vedeam către ce mă îndrept, nici cum oare
sfârșitul-mi va fi... taină imposibil de descifrat
în acea carte a vieții mele, cu file tremurătoare...
Comentarii