„În Buenos Aires, în zori, am să mor, mi se pare
nostalgic păstrând doar urma a ceea ce-am fost până-acum-
adică poemul de bun-rămas și de plumb, oarecare,
țigările mele, tangoul , mâna de lavandă și fum
zăbovind pe umerii hainei, când se luminează de zi...
Și-un ultim pahar pe care n-o să-l mai beau- așa cred că va fi...
Înșelându-mă, tu vei veni, îndrăgostită moarte a mea
la ora șase, precis, când mă voi desprinde din lume
dar acum, când Dumnezeu mă împiedică a mai visa
prin Santa Fe am să trec, în numele uitării, anume
acolo unde tu ești deja -în ungherul pe care îl știm foarte bine-
învestmântat în tristețe, din creștet până-n pământ
așa că ține-mă acolo, te rog, în adâncul din tine
ține-mă acolo, dacă altundeva nu mai sânt...
Te aud, moarte veche, moarte bătrână
cum distrugi tot ceea ce până ieri am iubit
Dar hai, sufletul meu, să pășim mână-n mână
fără lacrimi, căci ziua noastră din urmă-a venit...
În Buenos Aires, voi muri, în dimineața pierdută
la ora la care moare tot ce mai e omenesc
în timp ce umbra parfumului meu cenușie, tăcută,
va pluti in versul pe care n-aș avea curaj să-l rostesc
spre Piața Francia, peste cartiere voi trece,
ca o arătare dintr-un balet demodat, de-altădată
și numele ți-l voi repeta, pe strada albă și rece
până ce amintirea pe vârfuri va păși, depărtată...
În Buenos Aires, în zori, am să mor, mi se pare
nostalgic păstrând doar urma a ceea ce-am fost până-acum-
adică poemul de bun-rămas și de plumb, oarecare,
țigările mele, tangoul, mâna mea de lavandă și fum,
zăbovind pe umerii hainei, când se luminează de zi...
Și-un ultim pahar pe care n-o să-l mai beau- așa cred că va fi...
Înșelându-mă, tu vei veni, îndrăgostită moarte a mea
și la ora șase, precis, eu știu că voi pleca, voi pleca...”
(versuri Horacio Ferrer)
Balada Para Mi Muerte (letra Horacio Ferrer)
Moriré en Buenos Aires, será de madrugada
Guardaré mansamente las cosas de vivir
Mi pequeña poesía de adioses y de balas
Mi tabaco, mi tango, mi puñado de esplín
Me pondré por los hombros de abrigo, toda el alba
Mi penúltimo whisky quedará sin beber
Llegará tangamente mi muerte enamorada
Yo estaré muerto en punto, cuando sean las seis
Hoy que Dios me deja de soñar
A mi olvido iré por Santa Fe
Sé que en nuestra esquina vos ya estás
Toda de tristeza, hasta los pies
Abrazame fuerte que por dentro
Me oigo muertes, viejas muertes
Agrediendo lo que amé
Alma mía, vamos yendo
Llega el día, no llorés
Moriré en Buenos Aires, será de madrugada
Que es la hora en que mueren los que saben morir
Flotará en mi silencio la mufa perfumada
De aquel verso que nunca yo te pude decir
Andaré tantas cuadras y allá en la plaza Francia
Como sombras fugadas de un cansado ballet
Repitiendo tu nombre por una calle blanca
Se me irán los recuerdos en puntitas de pie
Moriré en Buenos Aires, será de madrugada
Guardaré mansamente las cosas de vivir
Mi pequeña poesía de adioses y de balas
Mi tabaco, mi tango, mi puñado de esplín
Me pondré por los hombros de abrigo, toda el alba
Mi penúltimo whisky quedará sin beber
Llegará tangamente mi muerte enamorada
Yo estaré muerto en punto, cuando sean las seis
Cuando sean las seis
Cuando sean las seis
Cuando sean las seis
(Astor Piazzolla, José Ángel Trelles)
Comentarii