Și la sfârșit de tot, acum, ce-ar fi de spus?
Ce-ar fi de spus când timpul tot se cerne?
Ce mai rămâne dacă dragostea s-a dus ?
Să nu-ți promiți să mă iubești, de-acum...
Eu delirez arzând sau mă consum
Pe stânca altei nebunii, eterne...
Cum ai iubit? gustând din dulcea-mi moarte?
Din moarte... și-asta nu ți-e suficient ?
Cum ai iubit? ducându-te departe
ruină lași în urmă și deșert...
Doar în adâncul meu, cu ape ninse
Poate că gândul încă te zărește, într-o doară
Dar mâinile-mi trudite alunecă, învinse-
Parfum și cântec- toate- stol de păsări, zboară...
Și la sfârșit de tot, acum, ce-ar fi de spus?
Ce-ar fi de spus când timpul tot se cerne?
Ce mai rămâne dacă dragostea s-a dus ?
Doar stânca altei nebunii, eterne...
Căci după asta nu mai e nimic de spus...
"А на последок я скажу"
А напоследок я скажу.
А напоследок я скажу:
Прощай, любить не обязуйся.
С ума схожу.
Иль восхожу к высокой степени безумства.
Как ты любил? Ты пригубил погибели.
Не в этом дело.
Как ты любил? Ты погубил.
Но погубил так неумело.
А напоследок я скажу Работу малую висок еще вершит.
Но пали руки, И стайкою, наискосок, Уходят запахи и звуки.
А напоследок я скажу:
Прощай, любить не обязуйся.
С ума схожу.
Иль восхожу К высокой степени безумства.
Так напоследок я скажу
Comentarii