Suflet-jumătate. Geamăn de departe.
Ai venit. Și te-am recunoscut...
ești taina mea de dincolo de moarte
și legătura de nedesfăcut.
Tu mă-nvelești, mă ții în tine, parcă
întemnițată-acolo, pe când, însingurată,
îmi pari sălbăticiunea de pe pierduta-mi arcă
și numai eu-îți știu graiul, dintr-o dată.
Căci tu... Tu ești cealaltă față a mea
iar sufletul meu te cunoaște numai așa...
Și nu-i nimic de priceput aici, povești
nu are nimeni a aștepta, de-acum...
Din trecerea necunoscutului ce ești
doar eu pot auzi -și nu știu cum,
tremurul din adânc, tăcerea-ți grea...
Căci tu ești cea de-a doua față a mea...
Pe când eu sunt puterea credinței depline,
slăbiciunea dar și ordonatele legi
insolența, ca și dreptatea... Eu, pentru tine
sunt cealaltă față a ta, să-nțelegi.
Dacă nu am fi aici, împreună
am fi în veșnicia timpului greu
iar de vei aluneca pe raza de lună
pomul vieții, cel verde mereu,
ne va îndepărta de-ntuneric, înaltul,
ținându-ne între coaja fructului și tării
dar niciodată unul fără de altul
căci doar un blestem ne-ar putea despărți!
Atunci... tu vei fi clipa-mi din urmă, de catifea,
știind că doar eu pot auzi, natural,
tremurul din adânc și tăcerea cea grea,
potrivindu-și pasul de neguri, egal...
Căci tu ești cea de-a doua față a mea...
Pe când eu sunt puterea credinței depline,
slăbiciunea dar și ordonatele legi
insolența, ca și dreptatea... Eu, pentru tine
sunt cealaltă față a ta, să-nțelegi,
și mereu voi fi cealaltă față a ta,
chiar dacă unul dintre noi, într-o zi, va cădea...
ținându-ne între coaja fructului și tării
dar niciodată unul fără de altul
căci doar un blestem ne-ar putea despărți!
Atunci... tu vei fi clipa-mi din urmă, de catifea,
știind că doar eu pot auzi, natural,
tremurul din adânc și tăcerea cea grea,
potrivindu-și pasul de neguri, egal...
Căci tu ești cea de-a doua față a mea...
Pe când eu sunt puterea credinței depline,
slăbiciunea dar și ordonatele legi
insolența, ca și dreptatea... Eu, pentru tine
sunt cealaltă față a ta, să-nțelegi,
și mereu voi fi cealaltă față a ta,
chiar dacă unul dintre noi, într-o zi, va cădea...
TU ES MON AUTRE (Lara Fabian)
Âme ou sœur
Jumeau ou frère
De rien mais qui es-tu?
Tu es mon plus grand mystère
Mon seul lien contigu
Tu m'enrubannes et m'embryonnes
Et tu me gardes à vue
Tu es le seul animal de mon arche perdue
Tu ne parles qu'une langue, aucun mot déçu
Celle qui fait de toi mon autre
L'être reconnu
Il n'y a rien à comprendre
Et que passe l'intrus
Qui n'en pourra rien attendre
Car je suis seule à les entendre
Les silences et quand j'en tremble
Toi, tu es mon autre
La force de ma foi
Ma faiblesse et ma loi
Mon insolence et mon droit
Moi, je suis ton autre
Si nous n'étions pas d'ici
Nous serions l'infini
Et si l'un de nous deux tombe
L'arbre de nos vies
Nous gardera loin de l'ombre
Entre ciel et fruit
Mais jamais trop loin de l'autre
Nous serions maudits
Tu seras ma dernière seconde
Car je suis seule à les entendre
Les silences et quand j'en tremble
Toi, tu es mon autre
La force de ma foi
Ma faiblesse et ma loi
Mon insolence et mon droit
Moi, je suis ton autre
Si nous n'étions pas d'ici
Nous serions l'infini
Ah, ah
Ah, ah
Et si l'un de nous deux tombe
Comentarii