Nu era decât un prag de trecut-
un prag cioplit cam neglijent și prelung.
Ceea ce îi aștepta dincolo
era ușor de văzut
și fiecare gândea: „acolo trebuie să ajung...”
Bărbați și femei, toți își doreau să îl treacă
-doar pentru asta se pregăteau cu silință.
Aveau nevoie doar de voință
și de tot ce-au adunat o viață întreagă.
Însă cum ajungeau către marginea lui franjurată
pasul spre dincolo nu mai părea atât de ușor
căci pragul rău cioplit se aprindea dintr-o dată
și numai focul făcea posibilă trecerea lor.
Atunci,
se făceau arderi-de-tot, siluete
aprinse spontan pe linia frântă
lumânări plămădite din flacăra sfântă,
marcate de semnul celest și de sete...
Pe zdrențuitul, neînțelesul hotar...
....................................
Pe altar.
7 decembrie 2021
Comentarii