VIEȚI LAOLALTĂ

 

Pentru că-și puseseră viețile laolaltă.

Așadar, o trăia fiecare pe-a altcuiva...
și-ar fi fost o neîngăduită libertate
sau o teribilă abilitate
s-o găsească, printre atâtea vieți, în grămada înaltă,
tocmai pe a sa.

Așa că acela-și spunea: „...nenorocul
de-acolo se trage, din această eroare
că am ales greșit timpul și locul.
De-aceea zăbovesc pe coridoare
și viața asta, a altcuiva, nu are culoare
și nu are gust...

De-aceea cadrul ușii de trecere e atât de îngust.”

Vă spun cum s-a-ntâmplat. Le era dată
tristețea. Și coridorul urât.
N-aveau voie să mai aleagă o dată.
Hazardul era, dintr-nceput, hotărât.

Cu moartea însă... cu moartea, era altceva...

Căci fiecăruia i se potrivea

atât cât să încapă.  
Ca-ntr-o criptă de neguri și apă,
făcută pe măsură și fală
și lăsată întredeschisă...

da, da... fiecare se potrivea
fără greșeală

în moartea care i-a fost scrisă.

3 ianuarie 2022