în timp ce puneam cărămidă cu cărămidă
zidind împrejurul meu odaia din urmă, în vis,
cu o pricepere neobișnuită, de arahnidă.
„O să mă prefac în femeie, așa mi se pare”
i-am repetat, ca să știe,
privindu-mi absentă degetele dezgustătoare
de păianjen atârnat în chilie
și trupul greu, nefiresc,
zărit, cu coada ochiului, într-o umbră de geam
(atât că eu nu mă pricepeam
să țes pânză, știam doar să clădesc...)
„O să mă prefac într-o minune și-un zbor
dintr-acelea cum nu au mai fost,
dintr-acelea cum nu s-au văzut...”
am murmurat, lipind grijulie, tavanul, cu lut.
Și-am închis definitiv ușa spre exterior.
............................................................
Așa că nimeni, de atunci, nu m-a știut.
6 martie 2022
cu o pricepere neobișnuită, de arahnidă.
„O să mă prefac în femeie, așa mi se pare”
i-am repetat, ca să știe,
privindu-mi absentă degetele dezgustătoare
de păianjen atârnat în chilie
și trupul greu, nefiresc,
zărit, cu coada ochiului, într-o umbră de geam
(atât că eu nu mă pricepeam
să țes pânză, știam doar să clădesc...)
„O să mă prefac într-o minune și-un zbor
dintr-acelea cum nu au mai fost,
dintr-acelea cum nu s-au văzut...”
am murmurat, lipind grijulie, tavanul, cu lut.
Și-am închis definitiv ușa spre exterior.
............................................................
Așa că nimeni, de atunci, nu m-a știut.
6 martie 2022
Comentarii