și locuia într-un munte
de sare.
Acolo
cioplea femei ca de zăpadă,
porumbei de paradă,
și alte-nțepenite zburătoare
îngeri și nori înghețați,
felinare
cu lumină rigidă, captivă
iar, uneori, cerbi albi, în derivă.
Peste timp, găsea, contrariat
în pântecul muntelui
câte-un schelet omenesc delicat
din care-și meșterea armătură
pentru o viitoare sculptură.
Căci el făcea parte dintre cei înzestrați...
Era un artist fericit
stăpân pe masivul de sare, numai al lui!
O viață de om i-ar fi trebuit
să scoată din inima muntelui
tot ce visa,
tot ce iubea,
și tot ce-și închipuia...
Și nu știa că aceea e ocna blestemată
că-i, de fapt, loc de supliciu și-ntemnițare
și nici că ispășește pedeapsa ce i-a fost dată:
o mie de ani să tot sape la sare...
4 iunie 2022
Comentarii