Pentru a putea ascunde
un cuvânt
despre care nimenea, nimenea să nu știe
întâi trebuie să scrii o poezie...
apoi o carte de vânt...
apoi o trilogie de apă
atent ca-n tremurătarele-i unde
cuvântul tainic să-ncapă.
Însă pe măsură ce tot mai mult
te străduiești să nu-l lași să scape,
din cușca de ape,
-scriind și trăind și pierind simultan-
ai să vezi cuvântul cum crește
an după an,
cum se trezește, sclipind ocult
și se face ocean,
și cum, dintr-o dată, cuvântul adult
dă peste faleza înaltă.
Abia apoi se face bătrân, apoi moare...
însă continuă să lucească -palidă lumânare-
din lumea cealaltă.
24 iunie 2022
Comentarii