(Dar pe unde să vă strecurați, apelor
și pe unde să treceți, ninsori?) Așa a fost scris:
„Să fugi din desenul cu cretă
printr-o ieșire secretă
nu se mai poate...
Nici poartă nu e, nici zăvor
și nici trecători.
Pierdute sunt toate.
Nimeni nu a zidit, însă totu-i zidit.
Nimeni nu a închis, dar totu-i închis.
Și nici în vis,
nici cu totul trezit,
de-aici nu poți să mai pleci...
Nenumăratele tremurătoare poteci
desenează labirintul perfect
cel lipsit de intrare
prin care mergi ostenit
și nu vezi scăpare.”
.........................................
„Crăiasă,
broderia de cretă, smintită,
ți se-ntinde pe piept
și stă potrivită,
în așteptare.
Dar rochia ta de albă mătasă
e labirintul din care
un bărbat obosit vrea să iasă...”
25 iulie 2022
Comentarii
Am descoperit recent blogul dumneavoastră.
Vă urmăresc de multă vreme comentariile de „cetățean”, pe diferite site-uri.
Comentarii scrise într-un registru plăcut, care exploatează inspirat resursele limbii române, îmbinând exprimarea elegantă și umorul sănătos. ”Une bonne plume”, cum ar spune francezii.
Am fost așadar plăcut impresionat - dar nu și suprins, având în vedere măiestria dumneavoastră în mânuirea cuvintelor - să descopăr aici aceste adevărate bijuterii...
Vă mulțumesc pentru momentele de desfătare estetică pe care mi le prilejuiește lectura unor poezii precum ”Rochia de Mătasă”, ”Adolescență” sau ”Artistul”!
Voi reveni cu plăcere pe acest blog.. Știu că mă vor aștepta clipe de încântare!
Încă odată, MULȚUMESC!