Numai cuvinte erau... aruncate pe jos
amestecate, stâlcite,
zăceau neplânse, pe drumul umbros...
Ca atunci când eram mică
și mă uitam, cu sete,
la agudul de pe cealaltă stradă:
o mie de stele roș-violete
se vedeau strivite sub el
ca o sângerândă zăpadă.
Fructe degeaba... lumea nu le culege.
Și cuvinte asemenea...
Rodul zadarnic, având înăuntru,
-pregătită să moară- o stea
și vorbe trecute oricum
pe care nimeni de-acum
nu le mai înțelegea.
29 iulie 2022
Comentarii