acoperindu-mi glezna, genunchiul;
și, urcând ca iedera cenușie,
ce va fi să fie,
își răsucea trunchiul
și-și scutura cerceii grei
de leșie.
Îmi ținea piciorul în loc.
de-atât nenoroc,
de-atâtea plecări indecise...
Și nu mai erau drumuri deloc-
ci doar potecile-închise
ca niște cauterizate dureri.
Atunci am știut că de-acolo
n-aveam să mai plec nicăieri.
26 august 2022
ci doar potecile-închise
ca niște cauterizate dureri.
Atunci am știut că de-acolo
n-aveam să mai plec nicăieri.
26 august 2022
Comentarii