Degeaba porneau lucrurile-lucruri
căci se și opreau deîndată
într-o lumină neterminată
făcută din taine și muguri
care n-aveau să rodească vreodată.
Peste tot erau doar începuturi...
Așa că
după dimineață nu mai urma o amiază,
iar după furtună nu venea acalmia...
Nici Poezia
nu avea vreun final
ci continua să se scurgă egal
frază cu frază,
val după val...
„Să nu-ți fie frică.”
mi-a spus.
„De-acum putem să plutim tot mai sus,
să ne-nălțăm către soare
desfăcuți din strânsoare
și dincolo de orice-am trăit!
Iar zborul, în visele noastre cele înalte,
va fi -la fel cu toate celelalte-
un zbor nesfârșit!”
16 septembrie 2022
Comentarii