(cu gândul la Jorge Luis Borges )
Era un turn circular, îngropat în pământ,
făcut din pietre cu colțurile rotunjite,
ce arătau ca niște cochilii trudite
așezate frumos, în inel.
Astfel de construcții, azi, nu mai sînt...
Căci turnul doar pe dinăuntru
se construia și avea să fie,
iar zece mii de ani lucrase la el
un meșter despre care nimeni nu știe...
Până când împrejur a crescut
carnea pământului, grijulie,
bogată,
ca o mamă adevărată
alcătuită-n jurul fătului său, nenăscut...
Atât că, la sfîrșit,
ușa nu s-a mai deschis
și la nimica n-a folosit
cadrul din lemn de salcâm, potrivit
pentru trecerea către moarte sau vis.
Și-atunci meșterul a uitat... adică, n-a mai știut
pentru ce plecarea i se tot amână.
Ci dezlegat de tot ce-a avut,
și întins în iarba ireală, bătrână,
mii și mii de nopți a privit
fericit
nebuneasca zăpadă
a frunzelor care cădeau, grămadă,
în căușul turnului său circular, ca-ntr-o fântână.
4 decembrie 2022
Comentarii