și aștept aerul obosit să se așeze, zvâcnind,
căci aerul e o pasăre făcută dintr-un argint
mai ușor decât sufletul omului care s-a dus.
Stau cu palmele goale
deschise în sus.
Uite, căușele mele de catifea
sunt două colivii imateriale
Uite, căușele mele de catifea
sunt două colivii imateriale
având în mijloc, pierdută, o vale
care e linia șerpuită a vieții cuiva
- pe-acolo puiul de aer se mișcă agale-
dar sigur... viața aceea nu e a mea.
La sfârșit,
- pe-acolo puiul de aer se mișcă agale-
dar sigur... viața aceea nu e a mea.
La sfârșit,
stau cu pumnii strânși și mă uit visătoare
cum printre degete se prelinge, topită,
zi după zi, numai din aer alcătuită
viața unui om. A unui om oarecare.
5 decembrie 2022
cum printre degete se prelinge, topită,
zi după zi, numai din aer alcătuită
viața unui om. A unui om oarecare.
5 decembrie 2022
Comentarii