„Dar ce-a fost înainte, mai știi?”
„Da, știu, am răspuns,
înainte a fost... a fost...”
(numai că odăile minții mele erau pustii
și-nu-mi puteam aminti decât drumul ascuns
și oprirea lui bruscă și fără de rost.)
Atunci a zis: „Nimic nu a fost...”
Poate că dreptate avea el
și înainte chiar nu fusese nimic
nici grădină, nici fântână, nici adăpost;
pe degetul mic
încă purtam, cred, un inel
făcând corp comun cu falanga și încarnat
un inel ruginit
lucrat din veriga acelui lacăt vrăjit
de la poarta pe unde-am intrat...
„Când am să mă-ntorc” -m-am gândit-
„...lacătul va atârna betegit
și-așa am să știu că am venit
de Dincolo cu-adevărat...”
22 martie 2023
22 martie 2023
Comentarii