Stătea rezemată de zid, în somnul meu, și cerșea.
O femeie trudită, cred -venea de la coasă
sau cel puțin așa părea, căci unealta-i bătrână
era la îndemână
proptită de gardul din visul meu, lângă ea.
Era, vreau să vă spun,
o femeie frumoasă...
Și, nu știu cum,
dar mâna ei întinsă chiar nu conta
și nici istovirea
căci femeia nu cu degetele de abur cerșea,
ci cu privirea.
Îmbrăcată într-o rochie albăstruie, de ceață
în aerul dimineții, curat
ea nu voia bani,
ci numai ani
din viață.
Din viața mea.
Și i-am dat...
24 iunie 2023
Și i-am dat...
24 iunie 2023
Comentarii